Toplita >> Legende si povestiri >> Cristea haiducul
Cristea Petru haiducul Toplitean
Cristea Petru este un personaj al Toplitei despre care se spun si în prezent multe lucruri, adevãrate sau mai putin adevãrate. Unii îl considerã pe Cristea un erou, iar altii ca pe un jefuitor.
Un lucru este sigur: între anii 1944-1949 a trãit doar dupã propriile lui legi, fiind un proscris cunoscut nu numai în Toplita ci si în împrejurimi.
Cei care afirmã cã a fost erou, spun cã el si banda lui îi jefuiau numai pe cei bogati si îi ajutau pe cei nevoiasi. Cei din categoria care sustin cã a fost un jefuitor, spun întâmplãri în care el a jefuit sau a bãtut si oameni sãrmani.
Banda lui Cristea, dupã cum era denumitã, era compusã din 8 persoane, printre care Zbanca Petru si Talpes. Oamenii lui erau din Vâgani si Cãlimãnel. Ei nu jefuiau numai în Toplita si în imprejurimile acesteia, existã informatii cã si în Târgu-Mures au jefuit o familie de bijutieri, iar în comuna Band o moarã.
Între anii 1945-1946, trupele rusesti au vrut sã-l prindã de mai multe ori pe el oamenii lui, dar mereu au scãpat, ascunzându-se în pesterile de pe Tarnitã, una dintre acestea purtând si acum denumirea de "pestera lui Cristea" de unde el putea scãpa cu usurintã, deoarece pestera avea mai multe iesiri.
Ba mai mult, dupã ce a omorât câtiva sodati rusi, au încetat sa-l mai urmãreascã. Dupã spusele unui localnic (Kovacs A.), rusii ar fi declarat cã ei nu au murit în rãzboi si acum sã moarã ucisi de un tâlhar, mai bine sã-l prindã jandarmii locali.
Tot de la bãtrâni am aflat cã, prin anul 1946 trei jandarmi au vrut sã-l prindã, dar Cristea i-a vãzut cum se apropiau de pesterã. Pe doi dintre ei i-a împuscat, dupã care le-a dus trupurile la marginea soselei principale iar pe unul dintre ele a pus o hârtie cu textul: "Asa pãtesc cei care vor sã mã prindã".
În acesti ani, oficialitãtile locale au interis ca haiducul Cristea si banda lui sã fie gãzduiti de oameni, fiind oferitã si recompensã pentru cel care dã informatii despre ascunzãtoarea lor.
Bunicul meu Czirják Károly, mi-a povestit multe despre el. Astfel am aflat cã haiducul Cristea si banda lui, în multe nopti au bãtut la usa cârciumei pe care o avea bunicul în Cãlimãnel, unde au chefuit pânã-n zori. De plãtit plãtea mai rar, dar din spusele bunicului meu, am aflat cã de multe ori seara apãrea în curtea lui cu o vacã pe care i-o dãdea "cadou", iar de multe ori îi aducea saci de porumb pentru animale.
Bineînteles cã aceastã "marfã" era furatã de pe undeva. Tot de la bunicul meu am aflat cã în anul 1945, când noua administratie strângea maghiarii ca sã îi ducã la Reghin, printre care si bunicul meu, acesta a fost eliberat datoritã interventiei lui Cristea.
Pe la sfârsitul anilor '40, Cristea si Zbanca au fost prinsi si condamnati la închisoare, unde au stat 10 ani. Dupã eliberare, fiind un mester foarte bun, lângã atelierul lui de tâmplãrie a fãcut un generator, antrenat de puterea apei pârâului Cãlimãnel. În anul 1964, s-a electrocutat la atelierul lui si a fost înmormântat la Toplita.
Si în prezent circulã mai multe legende despre aurul furat si ascuns de el în pesterile de pe Tarnitã. În anii '80, în aceste pesteri se mai puteau gãsi multe gloante, dar sunt oameni care au gasit si pistoale aici, ca si în pestera de la Pietrele Rosii, în spatele Tarnitei unde mai avea o acsunzãtoare.
În anul 2003, a apãrut despre viata lui un volum de poezii intitulat "Io Cristea haiducul" scris sub pseudonimul Ioan O Toplitanu, care nu este altul decât topliteanul I. O. Miresan.
Sursa: Czirják Károly - Oameni de seamã ai Toplitei (2007 Editura Státus - Miercurea Ciuc)
|
Acasã
Stiri
Forum
Harta orasului
E-mail
Poze
Mica publicitate
Concurs cu premii
